( Simplu, dar greu de aflat! )

miercuri, 29 iulie 2009

Banc su vasile, maria si ioan

Ion:
- Măi Văsălie, dă-mi împrumut un chil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.
Văsălie:
- Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini.
Ion, după două zile:
- Măi Văsălie, mai dă-mi un chil de pălincă, mă, ca n-am reușit s-o fac pe-a me.
Văsălie:
- Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne și tu.
Ion după o săptamână venea spre poarta lui Văsălie care era la masă cu Măria lui.
Văsălie îi zice lu’ nevastu-al său:
- Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (și se bagă sub pat).
Vine Ion și zice:
- Ziua bună, Mărie !
- Ziua bună, Ioane.
- Apăi, Văsălie une-i ?
- Nu-i acasă, zice ea.
- No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă și cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă.
- Dacă Văsalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat și s-apucă de treabă.
Văsălie de sub pat aude, simte oarece și cugetă adânc:
"Tu-i mama ei de treabă ! Ce să fac ? Pușcă am, cartușe am, dar nu-s acasă."